I'll find someone like you.

2012-01-28T12:06:00.000-08:00

Obisnuiesc sa fac aceasi greseala mereu si mereu si mereu... la nesfarsit. Chiar daca stiu ca are acelasi sfarsit, tot sper ca poate, poate se va schimba si poate ca de data asta o sa fie altfel, eu o sa fiu altfel, noi. "Noi" nu exista in momentul de fata, dar tu-mi spui ca va exista. Te cred, la fel cum te-am crezut si prima oara si a doua oara. Am impresia ca eu cred in ceva imposibil.

Am vrut sa-ti dau drumul, sa pleci, sa ma ignori. Credeam ca numai asa puteam sa te uit si posibil sa ma simt mai bine. Dar nu pot, nu pot sa ucid un sentiment care e hotarat sa ramana infipt in mine. M-ai ranit, m-ai facut sa plang de atatea ori incat a ajuns sa fie un obicei pentru mine; si cu toate astea... inca tin la tine, inca te iubesc si inca ti-as mai da o sansa daca mi-ai cere una.

"Si iti jur ca, intr-o zi, te vei uita in urma si ai sa-ti zici " La naiba, chiar ma iubea!"

What would you do?

2012-01-14T02:28:00.000-08:00

Te-am vazut. Aceasi jacheta, aceiasi blugi, acelasi par, acelasi mers. Asteptam metroul la Unirii si imi imaginam cum ar fi daca m-as intalni cu tine. M-ai saluta? M-ai vedea? Ai fi zambit? Sau pur si simplu ai trece pe langa mine, ca si cum n-as exista. Nu erai tu, te confundasem. Si totusi, puteam sa jur ca tu erai.

Au mai trecut niste minute si te-am vazut din nou. De data asta coborai din metrou si vorbeai la telefon. Am vrut sa fug, sa te strig, sa te iau in brate. Dar n-am putut, pur si simplu m-am blocat. Ai disparut in multime, fara sa te uiti in urma, fara sa stii ca eu eram acolo, tremuram si muream de dorul tau. M-am urcat in metrou.

Nu erai tu nici de data asta. Am oftat si am mers mai departe.

2012-01-11T12:01:00.000-08:00

Cu totii la un moment dat auzim, sau vedem ori aflam niste lucruri care pur si simplu ne omoara. Simti cum totul in jurul tau dispare, ramai numai tu, durerea, dezamagirea,frica,furia toate amestecate si aruncate asupra ta, lasandu-te fara aer, te sufoca! Vrei sa uiti, sa fugi... sa mori! Inchizi ochii respiri, expiri. Speri ca totul e doar un cosmar. Ii deschizi. Nimic schimbat. Aceleasi rahaturi, aceleasi stari, acelasi tu.

Inca n-ai patit asta? Stai linistit, ai o viata intreaga. Nu-ti doresc, de fapt nu doresc nimanui asta. E oribil! Te simti pe marginea unei prapastii care nu mai are fund, ti-e frica, ti-e frica sa nu cazi si sa cazi si sa cazi si sa cazi la nesfarsit.

Vrei sa stii care-i partea cea mai dureroasa?

Trebuie sa te prefaci ca nu-ti pasa.

2012-01-06T10:31:00.000-08:00

WANT TO SEE HELL IN THE MOST BEAUTIFUL WAY?

FALL IN LOVE.

Whiskey Lullaby

2012-01-06T10:09:00.000-08:00

Si inca odata, am fost jucata pe degete. Dezamagita de cel pe care l-am iubit. Lasata in spate de cel pe care l-am adorat. Mintita de cel pe care, candva, am jurat ca o sa ma casatoresc cu el.

De ce folosesc timpul trecut? "L-am iubit", "l-am adorat" ... il iubesc, si-l ador in continuare, oricat rau mi-a facut.

Am hotarat sa-l las in urma, sa-l inchid intr-o cutiuta si sa asez cutiuta pe cel mai inalt raft si sa-l las acolo, sa vada cum e sa traiesti cu intunericul, cum e sa fii si tu la randul tau uitat. Am incercat, am esuat.

Si uite-ma din nou, obligandu-ma sa te uit, sa incetez sa te mai iubesc, sa trec peste. Ti-ai propus sa ramai in viata mea?

Everytime i try to move one, you're right there..

Sfarsit de Octombrie.

2011-10-24T23:00:00.000-07:00

9:01 am, 25 Octombrie.

Se aproprie iarna cu pasi grabiti, nu ne da timp mai deloc sa ne pregatim. Deja orasul pare asa de trist fara hainele copacilor care odata colorau Bucurestiul. Asfaltu-i rece iar soarele care ne imbratisa cu razele lui acum este inghitit de fumul de tigare. Nu o sa ma plang, mereu mi-a placut toamna.

If I lay here, would you lay with me and just forget the world?

Had i known how to save a life...

2011-10-23T07:32:00.000-07:00

Ah, de cand n-am mai scris pe un blog. Un an? Un an si ceva... ce mult pare. Si chiar asa si este.

Nu mai sunt cine eram inainte. Am lasat trecutul in spate, dar nu l-am uitat. N-am uitat ce m-a invatat. Ma maturizat, m-a facut sa vad lumea cu alti ochi.

Cate s-au intamplat intr-un an. Si cate mi-as fi dorit sa nu se intample. Privesc in urma si sunt asa de dezamagita de mine. Cum am putut sa cad ca o proasta, cum am putut sa-l cred? Sa cred ca totul va fi bine, ca atata timp cat era cu mine totul era perfect.

N-am sa mint, a fost perfect pe moment, dar doar atat. Caci dupa, cortina a cazut, la fel si masca lui. Si am fost uitata, pe patul rece si gol, singurul lucru pe care-l mai aveam era amintirea lui care acum se stinge... incetul cu incetul.

Dar gata, lacrimile le-am sters, zambetul care era aruncat intr-un colt intunecat al camerei l-am luat si l-am pus la locul lui.