Oamenii se schimba.

De cateva zile ma gandeam sa fac o postare despre asta. Sa ma scap putin de toate gandurile si sentimentele astea. Dar, sincer, nu stiu ce sa spun. Am atatea ganduri care alearga haotic prin mintea mea si totusi, nu pot sa scriu ceva coerent. Uneori, am senzatia ca ma mint pe mine. Ca mint ca totul o sa fie bine, ca am rezolvat si ca va fi ca inainte. Ma mint, pentru ca stiu ca nu e asa, sunt constienta de asta. Ma intreb daca tu esti. As vrea sa-ti zic, dar stiu ca daca o voi face o sa stric tot ce-a mai ramas si sincer, nu ne-a mai ramas cine stie ce. Poate o sa-ti zic candva, cand "noi" nu va mai exista, pentru ca sincera sa fiu, nu mai e mult. Mi-e greu sa vorbesc cu tine asa cum vorbeam inainte. Ce-o sa fac cand o sa ne vedem? N-o sa stiu cum sa ma comport. Stiu cum nu o sa ma port...normal. Mi-ar fi atat de greu sa te iau in brate si sa-ti zic "Mi-a fost dor de tine". Nu ca nu mi-ar fi, pentru ca vreau sa te vad, doar pentru ca mi-as aminti tot ce-am vorbit. Cred ca m-as preface...stiu ca nu e bine, dar ce altceva as mai putea face? Sa vorbim din nou despre acel subiect, sa ne certam si tot tu s-o faci pe victima, pentru ca sincer vorbind te gandesti numai la beneficiile tale. Dar ma rog, a ramas problema ta, si e pentru prima data cand te consider paranoica. Mai sunt multe de spus, dar ma voi opri aici. Oricum, sunt doar ganduri, nimic interesant. N-am crezut ca voi face vreo postare despre asta, dar deja cedam si vroiam sa mai scap, macar putin de toate chestiile astea care-mi fug de besmetice prin capatana.

Poate o sa-ti arat ce-am scris, poate cand vom avea 30 de ani si o sa radem pe seama asta, sau poate cand se va termina. Cine stie?

Egoista.

Am ajuns sa fiu dependenta de tine. Ai ajuns sa fii drogul meu, sursa mea de viata. Singurul care poate sa ma faca sa zamgesc din toata inima, si singurul care poate sa ma faca sa plang pana la epuizare. Pe zi ce tree am nevoie de tine din ce in ce mai mult. In fiecare noapte adorm cu gandul ca stau pe pieptul tau si iti ascult bataile inimii, ca si cum m-as hrani cu ele. Sunt de egoista.Te vad in fiecare zi si, totusi, vreau mai mult.

boo, u whore.

A dracu gelozie.

. . .

Este deja ora 12:33 am . Acum ar trebui sa dorm, maine ma trezesc de dimineata. Dar ce fac in schimb? Scriu. Despre? Nimic. Nu stiu ce sa scriu, in mintea mea nu mai e nimic. E goala. Cum pot sa dorm?Cum pot sa dorm suparata? Sa stiu ca si tu esti suparat? Imi vine sa ma urc pe pereti, sa arunc cu lucruri, sa sparg geamul. Tremur. De frig? Nu stiu. N-am mai tremurat de mult asa. As vrea sa plang, stii. Sa ma eliberez putin. Dar, nu pot. Vreau sa dorm. Si de ce n-o fac? Vreau sa te sun, dar tu nu vrei.

SEC.

Uneori as vrea sa-mi spui ce ai. Adica, chiar sa-mi spui. Nu vreau sa aud cum spui "sunt bine", dar sa nu fie asa. Sa nu vorbesti cu mine, sau mai rau sa vorbesti cu mine, dar sa fii sec, ironic, sictirit. Poate nu te pot ajuta, poate nu voi stii ce sfaturi sa-ti dau. Dar, poate voi reusi sa te mai inveselesc, sau macar sa mai uiti de probleme. Doar atat iti cer, sa-mi spui cand nu esti bine, cand esti suparat sau nevos nu sa ma minti. Cel mai mult urasc sa fiu mintita, detest lucrul asta.
M-ai intrebat joi ce lucru m-a deranjat cel mai mult la tine prima oara. Stiu acum ce ma deranjeaza cel mai mult la tine.
Mi-ai spus sa zic ceea ce simt/cred. Am spus. Nu stiu cand o sa citesti asta, poate maine, peste o luna sau poate ca acum. Sper doar sa citesti si poate o sa ti cont si de ce am zis eu.

Impreuna.

A trecut o luna de cand a inceput liceul, clasa a X-a. Sincera sa fiu mi-a fost frica. Mi-a fost frica sa nu ne "schimbam". Sa fim mai reci, mai nervosi, mai stresati, mai ocupati, mai indiferenti. Nu vroiam ca liceul sa ne afecteze intr-un fel relatia. Am avut zile cand ne enervam din orice, eram stresati cu temele, cu invatatul si ne mai varsam nervii unul pe celalalt.


 Am mai avut si cateva zile mai nasoale, dar de cele mai multe ori am avut zile in care m-am simtit superb alaturi de tine. Zile in care vroiam sa stau cu tine in patul tau, infundati in plapuma, in care sa ma incalzesti cu saruturile tale, sa mancam impreuna. Zile in care vroiam sa nu merg la scoala si sa ne plimbam prin Herastrau, sa facem poze apoi sa mergem intr-un loc cald. Pauze in care vroiam sa ma iei in brate si sa nu-mi mai dai drumul. Zile in care ne distram invatant la biologia ma-sii.

Anul abea a inceput. Nu vreau sa spun ca o sa fie usor, pentru ca n-o sa fie. O sa fie greu, poate chiar mai greu decat ne asteptam. Dar mai stiu un lucru... Acela ca indiferent de ce ne asteapta vom trece peste. Impreuna. Asa cum facem mereu. Stiu ca ma pot baza pe tine, si stii ca tu te poti baza pe mine.

Asa vom fi mereu. Tu si eu. Noi.

Thank you for loving me.

Si cred ca melodia spune totul.
http://www.youtube.com/watch?v=0JVUaHJcZp4


"Thank you for loving me! For being my eyes, when I couldn´t see"