!^

"Nu te cunosteam de foarte mult timp, dar imi erai o persoana draga care.. dupa un timp a inceput sa ma atraga din ce in ce mai mult, iar dupa aproape de o luna devenim mai mult decat prieteni buni.
Mai avem putin pana implinim un an de la aceea zi, un an in care ai devenit cea mai speciala persoana din viata mea, astazi este ziua ta, ii multumesc destinului ca m-a adus langa tine si ca in acest an o sa pot fi alaturi de cea mai frumoasa fata chiar de ziua ei.
Av em o poveste frumoasa care sper sa nu se termine niciodata, sa reparam mereu ceea ce nu merge intre noi si sa continuam frumoasa poveste. Te iubesc !"

Niste cuvinte superbe, alese pentru o zi superba! Multumesc iubirea mea! Multumesc ca esti langa mine in aceasta zi! E putin spus faptul ca "avem o poveste frumoasa". Ceea ce avem noi e ceva ce multi isi doresc, dar nu toti o pot avea. Este puterea de a ma ridica din pat in fiecare dimineata, de a merge la liceu, de a zambi, de a rade, de a ma simti bine in pielea mea, de a trai! De ziua mea, am o singura dorinta. O dorinta care este legata de toate urarile de bine! 

Te iubesc, si iti multumesc pentru tot! Esti tot ce am mai de pret si singura persoana care ma face sa fiu eu!

Firul rosu

Cum ar fi daca nu ne-am fi intalnit. Eu sa fiu abea acum clasa a 9-a si tu a 10-a. Pur si simplu sa nu avem nicio treaba. Sa trecem unul pe langa altul fara sa ne privim in ochi. Sa merg in fata  fara sa stiu ca persoana pe care o iubesc e in spatele meu. Sa intri in mine fara sa ma vezi, sa spui un amarat de "scuze!" si sa mergi mai departe. Eu sa te bomban, dar sa-mi continui drumul fara a ma intreba "cine esti?". Cum ar fi? Sa ne intalnim intr-o banala zi de sambata la cinema, dar  fara a da imprtanta unul altuia. Poate am merge la acelasi film, eu stand pe ultimul rand in capat, iar tu tot pe ultimul rand doar ca in celalalt capat. Si asa am continua, pana terminam amandoi liceul.  

Chiar si asa, am fi la facultati diferite. Pana intr-o zi ploioasa de 30 martie. Cand intri din nou in mine in cafeneau pe care amandoi o adoram, dar nu ne-am intalnit niciodata. Ti-ai cere inca odata "scuze!" doar ca de data asta m-ai privit. Si ti-ai adus aminte de mine, de cand m-ai lovit la liceu, pe vremea aceea. Si am incepe sa vorbim, si ne dam seama de cate ori am stat unul langa altul fara a scoate o vorba. Si totusi, uita-ne aici, intr-o cafenea, vorbind. Un lucru pe care ar fi trebuit s-o facem inca de prima oara cand am avut discutia de cateva secunde. Si am vorbi vrute si nevrute, pana seara tarziu. Si asa incepe totul, incepe "noi". Mai tarziu, dar incepe. Imi place sa cred ca daca nu ne-am fi intalnit pana acum, intr-o zi tot s-ar fi intamplat. Poate peste un an, poate doi, poate 10. Imi place sa cred ca suntem legati cu firul rosu.

"Cele doua persoane ce sunt legate prin firul rosu sunt destinate a fi impreuna,indiferent de timp,loc sau circumstante.Acest fir magic,se poate intinde sau incalci dar niciodata nu se va rupe."

10!

Iti scriu aici pentru ca nu vreau sa te trezesc. Luna asta a fost, probabil, luna "descoperirii". M-ai descoperit, si eu, la randul meu, te-am descoperit pe tine. Am facut un lucru pentru prima oara si pot spune asta cu zambetul pe buze ca l-am facut cu tine.
Iti multumesc pentru fiecare sarut pe care mi l-ai dat, desi probabil vroiai sa ma iei la bataie. Iti multumesc pentru fiecare imbratisare, chiar daca tipam la tine. Iti multumesc pentru fiecare zi in care m-ai inteles, sau macar ai incercat, si nu m-ai lasat. Iti multumesc ca n-ai renuntat la mine, cand eu as fi facut-o. Iti multumesc ca desi te-am suparat, la sfarsitul zilei erai langa mine. Iti multumesc pentru tot ce-ai facut pentru mine, chiar daca nu meritam. Iti multumesc ca ma iubesti si ca ai reusit sa ma accepti asa cum sunt. Stiu ca n-am fost ce-a mai buna, ca am exagerat si ca ma suparam fara motiv. Meriti mult mai mult, si o sa incerc in fiecare zi sa-ti dau ceea ce meriti. Adevarul e, ca abea acum mi-am dat seama de toate iesirile mele necontrolate si de toate prostiile pe care le faceam. Iti promit, ca de acum o sa fac tot posibilul sa incetez cu astea.
Iti multumesc ca ai stat cu mine 10 luni de zile, ca m-ai iubit, ca m-ai facut sa rad, ca m-ai enervat, ca m-ai facut sa plang de fericire, ca nu te-ai suparat pe mine prea rau, ca mai facut sa uit de restul lumii si ca n-ai fugit de faptul ca sunt cea mai mare rasfatata. Te iubesc, te ador, te vreau pentru totdeauna! Au fost niste luni superbe alaturi de tine si stiu ca vor mai urma...multe de acum incolo iubire!

http://www.youtube.com/watch?v=Ss0kFNUP4P4 

fcku

M-am gandit sa mai scriu putin azi. Nu e ceva interesant, dar e ceva important pentru mine, un lucru care ma macina de cateva luni bune. Gelozia. Cu totii avem parte de gelozie, fie pe cineva, fie cineva e gelos pe tine. Eu sufar de o gelozie greu de descris. Este involuntara, uneori dureaza cateva minute, alteori gelozia se transforma in nervi si sta in mine cateva ore. Nu stiu de ce scriu ceea ce scriu acum. As spune sa ma "eliberez" de toata porcaria asta, dar de ce simt ca nu ma ajuta cu nimic?

Urasc sentimentul cand sunt geloasa pe cineva ca doar vorbeste cu tine. E groaznic, si ma simt groaznic. Parca imi vine s-o iau razna, sa ma urc pe toti peretii si intr-un final sa tip in mine. Dupa, urmeaza sentimenul de vinovatie, "nu face nimic rau pana la urma ceci, doar vorbeste cu colegele lui. e ceva normal, ar trebui sa incetezi, nu poti sa-i interzici sa comunice cu alte persoane.", ma simt patetica, jalnica. Desigur, dispare repede si se intoarce inapoi sentimentul de a omori, care poate se dureze in functie de persoana. O sa las aceasta postare neterminata (lipsa de idei).

O sa ma opresc aici, pentru ca deja devine prea tampit si incep sa ma simt ca o fraiera. As vrea totusi sa existe un medicament care sa opreasca aceste "iesiri" necontrolate. M-ar ajuta sa scap din situatii neplacute.

Te iubesc! Nu vreau sa uiti asta, orice s-ar intampla. Oricat de grava ar fi situatia si oricat de nervosi am fi in acel moment. Stiu ca n-am fost cea mai buna iubita, si poate am dat-o in bara de multe ori. Dar mai stiu si ca te iubesc si ca as face orice sa te vad zambind, fericit. Eu te iubesc asa cum esti, incapatanat, grijuliu, prea ganditor, si irascibil cand iti e foame, dar mai ales pentru ca esti tu, pentru ca ma faci sa vad totul cu alti ochii si pentru ca esti singurul care poate sa ma faca sa zambesc fara motiv. Si mie imi pare rau, pentru zilele cand te suparam, si cand te dezamageam. Vreau sa stii ca o sa fac tot ce pot sa te fac cel mai fericit om din lume.
Voi fi aici mereu, indiferent de situatie, indiferent de relatia noastra.. pentru ca te iubesc.

Oamenii se schimba.

De cateva zile ma gandeam sa fac o postare despre asta. Sa ma scap putin de toate gandurile si sentimentele astea. Dar, sincer, nu stiu ce sa spun. Am atatea ganduri care alearga haotic prin mintea mea si totusi, nu pot sa scriu ceva coerent. Uneori, am senzatia ca ma mint pe mine. Ca mint ca totul o sa fie bine, ca am rezolvat si ca va fi ca inainte. Ma mint, pentru ca stiu ca nu e asa, sunt constienta de asta. Ma intreb daca tu esti. As vrea sa-ti zic, dar stiu ca daca o voi face o sa stric tot ce-a mai ramas si sincer, nu ne-a mai ramas cine stie ce. Poate o sa-ti zic candva, cand "noi" nu va mai exista, pentru ca sincera sa fiu, nu mai e mult. Mi-e greu sa vorbesc cu tine asa cum vorbeam inainte. Ce-o sa fac cand o sa ne vedem? N-o sa stiu cum sa ma comport. Stiu cum nu o sa ma port...normal. Mi-ar fi atat de greu sa te iau in brate si sa-ti zic "Mi-a fost dor de tine". Nu ca nu mi-ar fi, pentru ca vreau sa te vad, doar pentru ca mi-as aminti tot ce-am vorbit. Cred ca m-as preface...stiu ca nu e bine, dar ce altceva as mai putea face? Sa vorbim din nou despre acel subiect, sa ne certam si tot tu s-o faci pe victima, pentru ca sincer vorbind te gandesti numai la beneficiile tale. Dar ma rog, a ramas problema ta, si e pentru prima data cand te consider paranoica. Mai sunt multe de spus, dar ma voi opri aici. Oricum, sunt doar ganduri, nimic interesant. N-am crezut ca voi face vreo postare despre asta, dar deja cedam si vroiam sa mai scap, macar putin de toate chestiile astea care-mi fug de besmetice prin capatana.

Poate o sa-ti arat ce-am scris, poate cand vom avea 30 de ani si o sa radem pe seama asta, sau poate cand se va termina. Cine stie?

Egoista.

Am ajuns sa fiu dependenta de tine. Ai ajuns sa fii drogul meu, sursa mea de viata. Singurul care poate sa ma faca sa zamgesc din toata inima, si singurul care poate sa ma faca sa plang pana la epuizare. Pe zi ce tree am nevoie de tine din ce in ce mai mult. In fiecare noapte adorm cu gandul ca stau pe pieptul tau si iti ascult bataile inimii, ca si cum m-as hrani cu ele. Sunt de egoista.Te vad in fiecare zi si, totusi, vreau mai mult.