Oh, baby it's a wild world.

Acum 2-3 zile mi-am readus aminte de o piesa, o piesa pe care o ascultam in fiecare zi. youtube.com- Faber Drive-when i'm with you - play. Am descoperit piesa fix acum un an. Eram clasa a 8-a si cum eram inebunita dupa amv-uri, am avut norocul sa dau peste piesa asta. Mi-a placut inca din prima clipa in care am auzit-o si de atunci a ramas printe piesele mele preferate. De fiecare data cand o ascult ma trezesc in trecut. Si mi se face dor...mi se face dor de niste persoane care pe atunci ocupau un loc special, niste prieteni pe care nu i-am cunoscut niciodata indeajuns de bine. Poate nici nu eram prieteni cu adevarat. Poate erau doar niste oameni cu care m-am simtit bine, am ras, am plans, mi-au fost alaturi si care m-au ajutat sa trec prin multe.

Poate exista un motiv pentru care nu mai sunt acum, langa mine, sa-mi zica ce e bine si ce e rau. Poate ca acum sunt prietenii altor oameni care au mai multa nevoie de ei, decat am eu. Poate ca imi e mai bine fara ei...sau poate ca nu.

N-am fost o prietena buna, le-am gresit si mai ales ne-am dezamagit reciproc. Am mentionat mai sus "Poate nici nu eram prieteni cu adevarat". De ce am zis asta? Pentru ca nu i-am cunoscut niciodata asa cum sunt ei. Si-au aratat adevarata fata si cand au facut-o mi-am dat seama ca nu cunosc aceste persoane. Si cel mai rau este ca eu i-am facut sa faca asta... AM facut niste greseli, pe care acum le regret. Uneori imi doresc sa dau timpul inapoi si sa repar, dar stiu ca asta ar fii ceva anormal. Poate ca asa a fost sa fie, poate ca asa e scris in scenariu: sa-mi petrec mai mult de jumatate de an alatur de niste straini, sa-mi construiesc niste amintiri cu ei. Poate daca nu se intampla asta nu mai eram cine sunt acum. Si imi place de mine, m-am maturizat (banuiesc) si incerc sa nu mai repet greselile pe care le-am facut in trecut.

Stiu ca nu imi vor citit niciodata aceasta postare, dar vreau sa le multumesc pentru tot. Le cer iertare ca le-am gresit si mai ales ca i-am schimbat.