!^

"Nu te cunosteam de foarte mult timp, dar imi erai o persoana draga care.. dupa un timp a inceput sa ma atraga din ce in ce mai mult, iar dupa aproape de o luna devenim mai mult decat prieteni buni.
Mai avem putin pana implinim un an de la aceea zi, un an in care ai devenit cea mai speciala persoana din viata mea, astazi este ziua ta, ii multumesc destinului ca m-a adus langa tine si ca in acest an o sa pot fi alaturi de cea mai frumoasa fata chiar de ziua ei.
Av em o poveste frumoasa care sper sa nu se termine niciodata, sa reparam mereu ceea ce nu merge intre noi si sa continuam frumoasa poveste. Te iubesc !"

Niste cuvinte superbe, alese pentru o zi superba! Multumesc iubirea mea! Multumesc ca esti langa mine in aceasta zi! E putin spus faptul ca "avem o poveste frumoasa". Ceea ce avem noi e ceva ce multi isi doresc, dar nu toti o pot avea. Este puterea de a ma ridica din pat in fiecare dimineata, de a merge la liceu, de a zambi, de a rade, de a ma simti bine in pielea mea, de a trai! De ziua mea, am o singura dorinta. O dorinta care este legata de toate urarile de bine! 

Te iubesc, si iti multumesc pentru tot! Esti tot ce am mai de pret si singura persoana care ma face sa fiu eu!

Firul rosu

Cum ar fi daca nu ne-am fi intalnit. Eu sa fiu abea acum clasa a 9-a si tu a 10-a. Pur si simplu sa nu avem nicio treaba. Sa trecem unul pe langa altul fara sa ne privim in ochi. Sa merg in fata  fara sa stiu ca persoana pe care o iubesc e in spatele meu. Sa intri in mine fara sa ma vezi, sa spui un amarat de "scuze!" si sa mergi mai departe. Eu sa te bomban, dar sa-mi continui drumul fara a ma intreba "cine esti?". Cum ar fi? Sa ne intalnim intr-o banala zi de sambata la cinema, dar  fara a da imprtanta unul altuia. Poate am merge la acelasi film, eu stand pe ultimul rand in capat, iar tu tot pe ultimul rand doar ca in celalalt capat. Si asa am continua, pana terminam amandoi liceul.  

Chiar si asa, am fi la facultati diferite. Pana intr-o zi ploioasa de 30 martie. Cand intri din nou in mine in cafeneau pe care amandoi o adoram, dar nu ne-am intalnit niciodata. Ti-ai cere inca odata "scuze!" doar ca de data asta m-ai privit. Si ti-ai adus aminte de mine, de cand m-ai lovit la liceu, pe vremea aceea. Si am incepe sa vorbim, si ne dam seama de cate ori am stat unul langa altul fara a scoate o vorba. Si totusi, uita-ne aici, intr-o cafenea, vorbind. Un lucru pe care ar fi trebuit s-o facem inca de prima oara cand am avut discutia de cateva secunde. Si am vorbi vrute si nevrute, pana seara tarziu. Si asa incepe totul, incepe "noi". Mai tarziu, dar incepe. Imi place sa cred ca daca nu ne-am fi intalnit pana acum, intr-o zi tot s-ar fi intamplat. Poate peste un an, poate doi, poate 10. Imi place sa cred ca suntem legati cu firul rosu.

"Cele doua persoane ce sunt legate prin firul rosu sunt destinate a fi impreuna,indiferent de timp,loc sau circumstante.Acest fir magic,se poate intinde sau incalci dar niciodata nu se va rupe."

10!

Iti scriu aici pentru ca nu vreau sa te trezesc. Luna asta a fost, probabil, luna "descoperirii". M-ai descoperit, si eu, la randul meu, te-am descoperit pe tine. Am facut un lucru pentru prima oara si pot spune asta cu zambetul pe buze ca l-am facut cu tine.
Iti multumesc pentru fiecare sarut pe care mi l-ai dat, desi probabil vroiai sa ma iei la bataie. Iti multumesc pentru fiecare imbratisare, chiar daca tipam la tine. Iti multumesc pentru fiecare zi in care m-ai inteles, sau macar ai incercat, si nu m-ai lasat. Iti multumesc ca n-ai renuntat la mine, cand eu as fi facut-o. Iti multumesc ca desi te-am suparat, la sfarsitul zilei erai langa mine. Iti multumesc pentru tot ce-ai facut pentru mine, chiar daca nu meritam. Iti multumesc ca ma iubesti si ca ai reusit sa ma accepti asa cum sunt. Stiu ca n-am fost ce-a mai buna, ca am exagerat si ca ma suparam fara motiv. Meriti mult mai mult, si o sa incerc in fiecare zi sa-ti dau ceea ce meriti. Adevarul e, ca abea acum mi-am dat seama de toate iesirile mele necontrolate si de toate prostiile pe care le faceam. Iti promit, ca de acum o sa fac tot posibilul sa incetez cu astea.
Iti multumesc ca ai stat cu mine 10 luni de zile, ca m-ai iubit, ca m-ai facut sa rad, ca m-ai enervat, ca m-ai facut sa plang de fericire, ca nu te-ai suparat pe mine prea rau, ca mai facut sa uit de restul lumii si ca n-ai fugit de faptul ca sunt cea mai mare rasfatata. Te iubesc, te ador, te vreau pentru totdeauna! Au fost niste luni superbe alaturi de tine si stiu ca vor mai urma...multe de acum incolo iubire!

http://www.youtube.com/watch?v=Ss0kFNUP4P4 

fcku

M-am gandit sa mai scriu putin azi. Nu e ceva interesant, dar e ceva important pentru mine, un lucru care ma macina de cateva luni bune. Gelozia. Cu totii avem parte de gelozie, fie pe cineva, fie cineva e gelos pe tine. Eu sufar de o gelozie greu de descris. Este involuntara, uneori dureaza cateva minute, alteori gelozia se transforma in nervi si sta in mine cateva ore. Nu stiu de ce scriu ceea ce scriu acum. As spune sa ma "eliberez" de toata porcaria asta, dar de ce simt ca nu ma ajuta cu nimic?

Urasc sentimentul cand sunt geloasa pe cineva ca doar vorbeste cu tine. E groaznic, si ma simt groaznic. Parca imi vine s-o iau razna, sa ma urc pe toti peretii si intr-un final sa tip in mine. Dupa, urmeaza sentimenul de vinovatie, "nu face nimic rau pana la urma ceci, doar vorbeste cu colegele lui. e ceva normal, ar trebui sa incetezi, nu poti sa-i interzici sa comunice cu alte persoane.", ma simt patetica, jalnica. Desigur, dispare repede si se intoarce inapoi sentimentul de a omori, care poate se dureze in functie de persoana. O sa las aceasta postare neterminata (lipsa de idei).

O sa ma opresc aici, pentru ca deja devine prea tampit si incep sa ma simt ca o fraiera. As vrea totusi sa existe un medicament care sa opreasca aceste "iesiri" necontrolate. M-ar ajuta sa scap din situatii neplacute.