fuuuuuuuuuuuu!

De la un timp am inceput să mă gîndesc mai mult la mine. La ce vreau eu să fac, la ce imi doresc eu să fac. Pot spune că am devenit puțin egoistă. Nu mai vreau să fac pe plac tuturor, să merg unde vor ei, să fac ce vor ei. Nu mai vreau să mă gîndesc la ce vor spune despre mine, pentru că la naiba, chiar dacă nu faci nimic tot vor avea ceva de comentat. Vreau să mă pun pe mine pe al doilea loc (primul este ocupat de el), să imi pese mai mult de mine decat de ceilalți, să-mi pese mai mult de problemele mele decît de ale lor.
M-am săturat să fiu mereu eu aia drăguță, care nu refuză nimic niciodată, fata care spune mereu ”da”, care-i mereu la dispoziția oamenilor. Chiar dacă le fac pe plac sau nu, ei tot nu vor fi multumiți. Mereu vor vrea mai mult, se vor aștepta să faci totul pentru ei, iar atunci când incetezi să mai faci asta ești criticat aspru si ii ”dezamăgesți”.

Căcat, pe cine păcălesc? eu? să mă gândesc mai mult la mine? asta-i mai mult imaginatițe decât realitate. imaginație si dorință.