Te iubesc! Nu vreau sa uiti asta, orice s-ar intampla. Oricat de grava ar fi situatia si oricat de nervosi am fi in acel moment. Stiu ca n-am fost cea mai buna iubita, si poate am dat-o in bara de multe ori. Dar mai stiu si ca te iubesc si ca as face orice sa te vad zambind, fericit. Eu te iubesc asa cum esti, incapatanat, grijuliu, prea ganditor, si irascibil cand iti e foame, dar mai ales pentru ca esti tu, pentru ca ma faci sa vad totul cu alti ochii si pentru ca esti singurul care poate sa ma faca sa zambesc fara motiv. Si mie imi pare rau, pentru zilele cand te suparam, si cand te dezamageam. Vreau sa stii ca o sa fac tot ce pot sa te fac cel mai fericit om din lume.
Voi fi aici mereu, indiferent de situatie, indiferent de relatia noastra.. pentru ca te iubesc.

Oamenii se schimba.

De cateva zile ma gandeam sa fac o postare despre asta. Sa ma scap putin de toate gandurile si sentimentele astea. Dar, sincer, nu stiu ce sa spun. Am atatea ganduri care alearga haotic prin mintea mea si totusi, nu pot sa scriu ceva coerent. Uneori, am senzatia ca ma mint pe mine. Ca mint ca totul o sa fie bine, ca am rezolvat si ca va fi ca inainte. Ma mint, pentru ca stiu ca nu e asa, sunt constienta de asta. Ma intreb daca tu esti. As vrea sa-ti zic, dar stiu ca daca o voi face o sa stric tot ce-a mai ramas si sincer, nu ne-a mai ramas cine stie ce. Poate o sa-ti zic candva, cand "noi" nu va mai exista, pentru ca sincera sa fiu, nu mai e mult. Mi-e greu sa vorbesc cu tine asa cum vorbeam inainte. Ce-o sa fac cand o sa ne vedem? N-o sa stiu cum sa ma comport. Stiu cum nu o sa ma port...normal. Mi-ar fi atat de greu sa te iau in brate si sa-ti zic "Mi-a fost dor de tine". Nu ca nu mi-ar fi, pentru ca vreau sa te vad, doar pentru ca mi-as aminti tot ce-am vorbit. Cred ca m-as preface...stiu ca nu e bine, dar ce altceva as mai putea face? Sa vorbim din nou despre acel subiect, sa ne certam si tot tu s-o faci pe victima, pentru ca sincer vorbind te gandesti numai la beneficiile tale. Dar ma rog, a ramas problema ta, si e pentru prima data cand te consider paranoica. Mai sunt multe de spus, dar ma voi opri aici. Oricum, sunt doar ganduri, nimic interesant. N-am crezut ca voi face vreo postare despre asta, dar deja cedam si vroiam sa mai scap, macar putin de toate chestiile astea care-mi fug de besmetice prin capatana.

Poate o sa-ti arat ce-am scris, poate cand vom avea 30 de ani si o sa radem pe seama asta, sau poate cand se va termina. Cine stie?

Egoista.

Am ajuns sa fiu dependenta de tine. Ai ajuns sa fii drogul meu, sursa mea de viata. Singurul care poate sa ma faca sa zamgesc din toata inima, si singurul care poate sa ma faca sa plang pana la epuizare. Pe zi ce tree am nevoie de tine din ce in ce mai mult. In fiecare noapte adorm cu gandul ca stau pe pieptul tau si iti ascult bataile inimii, ca si cum m-as hrani cu ele. Sunt de egoista.Te vad in fiecare zi si, totusi, vreau mai mult.

boo, u whore.

A dracu gelozie.

. . .

Este deja ora 12:33 am . Acum ar trebui sa dorm, maine ma trezesc de dimineata. Dar ce fac in schimb? Scriu. Despre? Nimic. Nu stiu ce sa scriu, in mintea mea nu mai e nimic. E goala. Cum pot sa dorm?Cum pot sa dorm suparata? Sa stiu ca si tu esti suparat? Imi vine sa ma urc pe pereti, sa arunc cu lucruri, sa sparg geamul. Tremur. De frig? Nu stiu. N-am mai tremurat de mult asa. As vrea sa plang, stii. Sa ma eliberez putin. Dar, nu pot. Vreau sa dorm. Si de ce n-o fac? Vreau sa te sun, dar tu nu vrei.

SEC.

Uneori as vrea sa-mi spui ce ai. Adica, chiar sa-mi spui. Nu vreau sa aud cum spui "sunt bine", dar sa nu fie asa. Sa nu vorbesti cu mine, sau mai rau sa vorbesti cu mine, dar sa fii sec, ironic, sictirit. Poate nu te pot ajuta, poate nu voi stii ce sfaturi sa-ti dau. Dar, poate voi reusi sa te mai inveselesc, sau macar sa mai uiti de probleme. Doar atat iti cer, sa-mi spui cand nu esti bine, cand esti suparat sau nevos nu sa ma minti. Cel mai mult urasc sa fiu mintita, detest lucrul asta.
M-ai intrebat joi ce lucru m-a deranjat cel mai mult la tine prima oara. Stiu acum ce ma deranjeaza cel mai mult la tine.
Mi-ai spus sa zic ceea ce simt/cred. Am spus. Nu stiu cand o sa citesti asta, poate maine, peste o luna sau poate ca acum. Sper doar sa citesti si poate o sa ti cont si de ce am zis eu.

Impreuna.

A trecut o luna de cand a inceput liceul, clasa a X-a. Sincera sa fiu mi-a fost frica. Mi-a fost frica sa nu ne "schimbam". Sa fim mai reci, mai nervosi, mai stresati, mai ocupati, mai indiferenti. Nu vroiam ca liceul sa ne afecteze intr-un fel relatia. Am avut zile cand ne enervam din orice, eram stresati cu temele, cu invatatul si ne mai varsam nervii unul pe celalalt.


 Am mai avut si cateva zile mai nasoale, dar de cele mai multe ori am avut zile in care m-am simtit superb alaturi de tine. Zile in care vroiam sa stau cu tine in patul tau, infundati in plapuma, in care sa ma incalzesti cu saruturile tale, sa mancam impreuna. Zile in care vroiam sa nu merg la scoala si sa ne plimbam prin Herastrau, sa facem poze apoi sa mergem intr-un loc cald. Pauze in care vroiam sa ma iei in brate si sa nu-mi mai dai drumul. Zile in care ne distram invatant la biologia ma-sii.

Anul abea a inceput. Nu vreau sa spun ca o sa fie usor, pentru ca n-o sa fie. O sa fie greu, poate chiar mai greu decat ne asteptam. Dar mai stiu un lucru... Acela ca indiferent de ce ne asteapta vom trece peste. Impreuna. Asa cum facem mereu. Stiu ca ma pot baza pe tine, si stii ca tu te poti baza pe mine.

Asa vom fi mereu. Tu si eu. Noi.

Thank you for loving me.

Si cred ca melodia spune totul.
http://www.youtube.com/watch?v=0JVUaHJcZp4


"Thank you for loving me! For being my eyes, when I couldn´t see"

6

Te iubesc. Te iubesc asa cum albinele iubesc mierea. Te iubesc asa cum soarele iubeste cerul. Te iubesc asa cum asfaltul incins iubeste ploaia. Te iubesc asa cum copii mici iubesc joaca. Te iubesc asa cum animalele iubesc natura. Te iubesc asa cum iarba iubeste roua diminetii. Te iubesc asa cum nisipul iubeste marea.Te iubesc asa cum oamenii iubesc fericirea... Te iubesc asa cum ochii mei ii iubesc pe ai tai. Te iubesc asa cum zambetul meu il iubeste pe al tau. Te iubesc asa cum inima mea o iubeste pe a ta.

Te iubesc asa cum esti tu. Iti multumesc pentru cele mai minunate 6 luni pe care le-am avut vreodata.

Te iubesc, te ador si te vreau pentru totdeauna.

22,

Stateam intinsa in pat cu plapuma peste mine. Am vrut sa dorm cand, dintr-o data, ti-am simtit mirosul. Si parca mi s-a mai facut mai dor de tine decat imi era inainte. Au fost momente cand credeam ca esti langa mine si am vrut sa te iau in brate si sa te sarut, dar patul era gol. Nu eram decat eu. Si atunci, mai mult ca oricand, te vroiam langa mine. Vroiam sa stau cu capul pe pieptul tau si sa-ti aud inima cum bate, vroiam sa ma simt in siguranta in bratele tale, ferita de toti si de toate. Pur si simplu te vroiam langa mine. 

Ah, la dracu! ce dor imi e de tine.

Povestea este despre noi

 Sunt fericita. Ma simt bine in pielea mea. Ma simt frumoasa. Ma simt asa datorita tie. Cand te vad nu pot sa nu zambesc. Sunt norocoasa. Sunt norocoasa ca te am pe tine, ca dintre toate fetele mai ales pe mine. Ador sa stau cu tine, ador sa te tin de mana, ador sa te iau in brate, ador sa te sarut. Te ador, pe tine. Esti cel mai bun lucru care mi s-a intamplat pana acum. Esti tot ce-mi puteam dori, esti al meu. Si vreau sa ramai asa pentru totdeauna, vreau ca visele noastre sa nu ramana doar vise. Vreau sa vad lumea cu tine, vreau sa imbatranim impreuna, vreau ca asta sa nu se termine.

In fiecare zi ma gandesc la ziua in care voi lua micul-dejun cu tine. Paine prajita cu gem de zmeura si un ceai fierbinte. Din cand in cand ti-as face si niste clatite cu nutella. Apoi vom face un dus si fiecare se duce la serviciu. La ora 5:30 ne intalnim in fata la Herastrau si ne plimbam 2 ore. Radem, spunem ce-am facut in ziua respectiva, mancam vata de zahar pe bat, ne sarutam, ne luam in brate si mergem pe jos pana la casa noastra. Facem din nou un dus, luam cina, ne uitam la un film si apoi adormim unul in bratele celuilalt. Astept cu nerabdare ziua in care vom face toate lucrurile astea impreuna. Dar, mai avem pana acolo si vreau sa profit de prezent. Vreau sa profit de fiecare lucru pe care-l fac alaturi de tine, de fiecare sarut, mangaiere, imbratisare, ras.

Esti perfect. Pentru mine esti superb, amuzant, destept, grijuliu, atent, iubitor. In ochii mei tu reprezinti perfectiunea. As vrea, ca macar odata, sa te vezi prin ochii mei. Sa te vezi asa cum te vad eu. Sa vezi cat de mult pot sa te iubesc, cat de mult te ador, cat de mult insemni tu pentru mine. Traiesc alaturi de tine cele mai frumoase clipe, tu-mi faci zilele mai frumoasa, ma faci sa-mi dau seama cat de norocoasa sunt ca esti al meu. Te iubesc.

            Vreau ca povestea noastra sa inceapa cu "A fost odata ca niciodata" si sa se sfarseasca cu "Si au trait fericiti pana la adanci batraneti". 

               

Always&Forever

Astazi, implinim 5 luni. Cele mai frumoase 5 luni pe care le-am avut in viata mea. Ma uit in spate si realizez cat de mult s-a schimbat relatia noastra. Cat de mult a evoluat si mai ales cat de mult ne-am schimbat noi. Si acum imi aduc aminte cat de speriata am fost la inceput. Mi-era frica sa nu fac ceva gresit si sa stric totul. Fiind mai intai prieteni, era putin ciudat sa trec de la prieten la iubit. Inca una din fricile mele era aceea sa ne despartim si dupa sa ne evitam. Mda, chiar ar fi fost nasol, mai ales ca suntem in aceasi clasa. Ma rog, am trecut si de ”perioada” aia, iar dupa o luna am inceput sa ma relaxez.   Si sentimentele mele fata de tine cresteau pe zi ce trece. Am primit de la tine cel mai frumos lantisor si cel mai dragalas ursulet de plus! Am facut si 2 luni, a urmat excursia care a fost superba. Am stat in cel mai frumos loc posibil, si acela fiind bratele tale. Am adormit cu tine, te-am batut la makao (chiar daca am trisat la ultimul joc, hehe) si ti-am dat sarutul de buna dimineata si de ”noapte buna”. Urmatoarele 3 luni petrecute cu tine au trecut pe ne simtite. Vara asta, m-am indragostit nebuneste de tine. Nu conteaza ca ne-am mai ciondanit din cand in cand, important e ca am gasit mereu un mod de a ne impaca. Dupa 3 luni si ceva a urmat si ”te iubesc”-ul pe care l-am zis eu prima (stai linistit, nimeni nu va stii, o sa zic ca tu l-ai zis primul :*). A mai trecut inca o luna si am ajuns la 4 luni. Am fost in Terra Park, m-ai cerut chiar si in casatorie si timpul a zbuuuuurat si deja suntem impreuna de 5 luni.

Te iubesc enorm, pe zi ce trece din ce in ce mai mult! Nu vreau sa ne oprim la 5 luni, nici macar la un an. Vreau ca visele pe care le avem sa devina realitate, sa imbatranim impreuna si sa avem o viata plina de aventura si mai ales de iubire. Iti multumesc ca ai fost si esti langa mine mereu, ca ma ajuti, ca-mi dai mereu sfaturi, ca ma asculti si mai ales ca ma suporti. Imi pare rau pentru zilele in care te-am suparat, nu  mi-am dorit niciodata sa te vad suparat, mai ales din cauza mea, tot ce imi doresc e sa te vad mereu zambind, sanatos si sa ma iubesti la fel de mult cat te iubesc eu pe tine. Meriti tot ce-i mai bun pe lumea asta, esti o persoana minunata, speciala si ma simt cea mai norocoasa fata sa stiu ca esti al meu! Te iubesc iubirea mea din filme!
PS: La multi ani domnule Alexandru! Sa ai parte de tot ce-ti doresti, sa fii fericit, iar iubit deja esti de mine :*!

Am i good enough?

Sunt suficient de bună? Suficient de înțelegătoare? Suficient de deșteaptă? Suficient de frumoasă? Suficient de încredere? Sunt suficientă? Zilnic mă întreb dacă sunt la nivelul așteptărilor celor din jurul meu. Dacă mă ridic, dacă atunci când vorbesc despre mine zic ” a da, am încredere în tipa asta, merită să vorbești cu ea, merită să fi prieten cu ea, pur și simplu merită.”
Cred că una dintre cele mai mari frici ale mele este să nu dezamăgesc. Să fiu mereu acolo lângă o persoană, să o ajut.
Toata lumea dezamăgește pe cineva, cândva. Poate, cutărescu a uitat să învețe pentru test și a luat notă mică. Ce-i dezamăgiți? Părinții. Poate cineva a vrut ca tu să fi acolo pentru el, dar n-ai fost. De cele mai multe ori tindem să ținem minte ce NU a făcut o persoana pentru noi, în loc să ne amintim CÂTE a făcut pentru noi. Așa suntem noi ”programați”. Să greșim, să dezamăgim, să nu fim acolo pentru cineva. Este ceva firesc, ceva de care nu poti scăpa.
Sunt sigură că și eu am dezamăgit persoane, că le-am greșit cu ceva. Numai eu știu cât de mult încerc să fiu suficientă pentru cineva. Atunci când greșesc încerc din greu să nu se mai repete. Vreau să fie mândrii de mine, atunci când se gândesc la mine să le vină în cap doar câteva cuvinte ”da, a fost acolo pentru mine, nu m-a dezamăgit.”
ÎNCERC.

Am momente când tot ce vreau e să stau în pat cu muzica dată la maxim (de preferat muzică tristă) și să mă gândesc la ce-i mai rău. Mai am momente când pur și simplu mă trece un gând trist și trec de la extaz la agonie. Toate chestiile frumoase ajung la final. Pizza de exemplu e bună, dar se termină repede. Tu și eu. Se poate termina mai repede decât ne putem imagina. Astăzi suntem, mâine nu. Mă doare când mă gândesc la asta. Că ”noi” nu va mai exista. Că vei vorbi de mine la trecut. Poate sunt eu pesimistă și văd doar părțile rele. Poate că o să mai existăm mult timp de acum incolo. Sau poate nu.Mi-e frică, mi-e frică de viitor si de cine va fi in el. Ți-e nu?

fuuuuuuuuuuuu!

De la un timp am inceput să mă gîndesc mai mult la mine. La ce vreau eu să fac, la ce imi doresc eu să fac. Pot spune că am devenit puțin egoistă. Nu mai vreau să fac pe plac tuturor, să merg unde vor ei, să fac ce vor ei. Nu mai vreau să mă gîndesc la ce vor spune despre mine, pentru că la naiba, chiar dacă nu faci nimic tot vor avea ceva de comentat. Vreau să mă pun pe mine pe al doilea loc (primul este ocupat de el), să imi pese mai mult de mine decat de ceilalți, să-mi pese mai mult de problemele mele decît de ale lor.
M-am săturat să fiu mereu eu aia drăguță, care nu refuză nimic niciodată, fata care spune mereu ”da”, care-i mereu la dispoziția oamenilor. Chiar dacă le fac pe plac sau nu, ei tot nu vor fi multumiți. Mereu vor vrea mai mult, se vor aștepta să faci totul pentru ei, iar atunci când incetezi să mai faci asta ești criticat aspru si ii ”dezamăgesți”.

Căcat, pe cine păcălesc? eu? să mă gândesc mai mult la mine? asta-i mai mult imaginatițe decât realitate. imaginație si dorință.

Not good enough

Nu mai stiu ce sa fac ca sa fie totul bine. Sa imi mearga si mie bine odata. Incerc din greu sa spun cuvintele care trebuie, sa fac lucrurile asa cum trebuiesc facute si mereu o dau in bara. Uneori am senzatia ca nu sunt suficient de buna, ca tot ce fac e gresit. Am pierdut destule persoane si nu vreau sa-l pierd si pe el din cauza prostiilor mele. Numai eu stiu cate dorinte se invarteau in jurul lui si cat de mult ma straduiam sa-i fie bine. Nu vreau sa-l pierd, nu mai vreau sa pierd pe nimeni.
Uneori ma simt ca o ratata, ca o fraiera, ca o ciudata care nu face nimic bine. Gresteste de fiecare data. Poate ca asa trebuie sa fie, sa dau cu bata-n balta de fiecare data.

People always leave,

Daca cineva chiar isi doreste sa faca parta din viata ta, atunci va face tot posibilul ca acest lucru sa se intample. Daca vor vrea sa vorbeasca cu tine, o vor face. Daca vor vrea sa te vada, o vor face. Daca vor vrea sa te sune, o vor face. Trebuie doar sa vrea, daca nu...inseamna ca nu esti importanta. Drgostea cu forta nu prea merge. In fond, e normal ca oamenii ssa faca asta pentru ca asa isi doresc ei, nu pentru ca se simt obligati.
,
Nu am nevoie de nimeni in viata mea, care nu vrea sa fie acolo. Chiar daca vreau, trebuie sa-mi dau seama ca cu toate ca eu vreau sa fie acolo, poate el/ea nu vrea asta.


       ”Lucrurile se schimba. Prietenii pleaca. Viata nu se opreste pentru nimeni.” -Stephen Chbosky

No happy ending.

De cand ma stiu tot ce mi-am dorit a fost un singur lucru, acela de a fi fericita. N-am vrut sa am bani, sa fiu populara sau mai stiu eu ce. Nu pot sa spun ca am dus o viata plina de esecuri, ca intalneam la fiecare pas dezamagiri. Am avut parte si de ele, nu am de ce sa mint, dar am avut si momente in care vroiam pur si simplu sa opresc timpul in loc. Sa raman in acel moment mereu si mereu si mereu. Ma cunosc, cer imposibilul , visez prea mult, doresc prea mult! Vreau sa fiu fericita. Cer imposibilul? Vreau ca EI sa ramana langa mine. Doresc prea mult? Aparent, da.

Please remember me, once more...

”Și viața este o luptă pe care trebuie s-o duci singur”. 

Trebuie sa invatam de mici sa ne descurcam singuri si cum putem. Cand vom creste, ne vom da seama ca viata nu este usoara. Ca trebuie sa te chinui ca sa reusesti, ca sa ajungi acolo unde ti-ai propus. Cel mai important lucru este acela ca trebuie sa stim ca nimeni nu ne va ajuta. Ca va trebui sa contam doar pe noi insine, fara sa avem asteptari de la altii. Pana la urma, suntem singuri. Chiar daca acum suntem inconjurati de prieteni si de familie ce vom face cand nu vor mai fi? Familia nu va fi mereu acolo sa te sprijine, prietenii nu vor sta mereu in preajma ta sa te ajute.

                                                                                                                                ESTI SINGUR.

I never been perfect.

Omu invata din greseli. Parca asa se spune,nu? Dar ce se intampla atunci cand cineva face aceleasi greseli din nou si din nou? Ei bine, aia nu se mai cheama "greseala", e deja o alegere.

Am facut multe greseli la viata mea. Poate chiar prea multe si inca ma simt prost cand ma gandesc la ele. Dar, ce-ar fi viata fara greseli? Pana la urma, daca facem greseli vom avea ce povesti de pe urma lor.

Dar, ce se intampla atunci cand faci un obicei in a gresi? Cand absolut tot ce faci e gresit, cand tot ce zici e gresit, cand tot ce gandesti e gresit? Cum poti sa scapi de greseli?Nici nu stiu de ce ma mai intreb asta, cand deja stiu raspunsul. Nu scapi de ele

Oh, baby it's a wild world.

Acum 2-3 zile mi-am readus aminte de o piesa, o piesa pe care o ascultam in fiecare zi. youtube.com- Faber Drive-when i'm with you - play. Am descoperit piesa fix acum un an. Eram clasa a 8-a si cum eram inebunita dupa amv-uri, am avut norocul sa dau peste piesa asta. Mi-a placut inca din prima clipa in care am auzit-o si de atunci a ramas printe piesele mele preferate. De fiecare data cand o ascult ma trezesc in trecut. Si mi se face dor...mi se face dor de niste persoane care pe atunci ocupau un loc special, niste prieteni pe care nu i-am cunoscut niciodata indeajuns de bine. Poate nici nu eram prieteni cu adevarat. Poate erau doar niste oameni cu care m-am simtit bine, am ras, am plans, mi-au fost alaturi si care m-au ajutat sa trec prin multe.

Poate exista un motiv pentru care nu mai sunt acum, langa mine, sa-mi zica ce e bine si ce e rau. Poate ca acum sunt prietenii altor oameni care au mai multa nevoie de ei, decat am eu. Poate ca imi e mai bine fara ei...sau poate ca nu.

N-am fost o prietena buna, le-am gresit si mai ales ne-am dezamagit reciproc. Am mentionat mai sus "Poate nici nu eram prieteni cu adevarat". De ce am zis asta? Pentru ca nu i-am cunoscut niciodata asa cum sunt ei. Si-au aratat adevarata fata si cand au facut-o mi-am dat seama ca nu cunosc aceste persoane. Si cel mai rau este ca eu i-am facut sa faca asta... AM facut niste greseli, pe care acum le regret. Uneori imi doresc sa dau timpul inapoi si sa repar, dar stiu ca asta ar fii ceva anormal. Poate ca asa a fost sa fie, poate ca asa e scris in scenariu: sa-mi petrec mai mult de jumatate de an alatur de niste straini, sa-mi construiesc niste amintiri cu ei. Poate daca nu se intampla asta nu mai eram cine sunt acum. Si imi place de mine, m-am maturizat (banuiesc) si incerc sa nu mai repet greselile pe care le-am facut in trecut.

Stiu ca nu imi vor citit niciodata aceasta postare, dar vreau sa le multumesc pentru tot. Le cer iertare ca le-am gresit si mai ales ca i-am schimbat.

Obisnuiesc sa fac aceasi greseala mereu si mereu si mereu... la nesfarsit. Chiar daca stiu ca are acelasi sfarsit, tot sper ca poate, poate se va schimba si poate ca de data asta o sa fie altfel, eu o sa fiu altfel, noi. "Noi" nu exista in momentul de fata, dar tu-mi spui ca va exista. Te cred, la fel cum te-am crezut si prima oara si a doua oara. Am impresia ca eu cred in ceva imposibil.

Am vrut sa-ti dau drumul, sa pleci, sa ma ignori. Credeam ca numai asa puteam sa te uit si posibil sa ma simt mai bine. Dar nu pot, nu pot sa ucid un sentiment care e hotarat sa ramana infipt in mine. M-ai ranit, m-ai facut sa plang de atatea ori incat a ajuns sa fie un obicei pentru mine; si cu toate astea... inca tin la tine si inca ti-as mai da o sansa daca mi-ai cere una.

"Si iti jur ca, intr-o zi, te vei uita in urma si ai sa-ti zici " La naiba, chiar ma iubea!"